OBSERVATIE SI FEEDBACK, SAU CUM SA NE CUNOASTEM COPILUL

A inceput gradinita. Pentru multi parinti, acest este primul an de adaptare, dar si pentru cei cu experiente anterioare, inceputul gradinitei, poate sa ridice multe intrebari. Copilul, a trecut printr-o transformare pe perioada vacantei. A fost expus la multiple medii si a intalnit diverse situatii, ca atare, el se prezinta acum cu un cumul de cunostinte si experiente, pe care nu le-a avut in anii anteriori. De multe ori, inceperea gradinitei, poate sa fie un moment dificil atat pentru copii cat si pentru parinti, iar primele saptamani de integrare , ne pot ajuta sa ne cunoastem copiii mai bine.

Ce trebuie urmarit la inceperea programului?

Ca in orice situatie in care parintele are rol de observator, trebuie analizate multiple aspecte. Important este, ca in acest proces analitic, sa nu existe o idee preconceputa, ci sa se ofere sanse egale si experientelor positive, si conotatiilor care par negative.

Trebuie urmarit in primul rand reactia emotionala a copilului in momentul in care el este dus la inceperea programului, si luat la sfarsitul programului. Multi copii pot avea o reticenta in momentul in care incep programul. Aceasta reticenta poate sa se datoreze mai multor aspecte. In articolul de fata vom analiza urmatoarele:

Copilul poate sa incerce sa te convinga sa ramai cu el sau sa il duci acasa, deoarece ar prefera sa isi petreaca timpul cu tine.

Acest aspect nu reflecta modul in care el(sau ea) se adapteaza la gradinita, este doar o latura a atasamantului pe care in are fata de tine. In aceasta situatie, poti sa incerci sa ii oferi siguranta necesara, pentru a accepta integrarea in mediu, fara a se teme ca te va pierde. Poti face acest lucru pastrand un ton calm si linistitor, pregatind copilul de activitate cu o seara inainte si incercand sa aduci o conotatie pozitiva gradinitei, pe intelesul copilului.

Copilul poate sa fi intalnit o problema de integrare

Ati ajuns la usa gradinitei, copilul si-a dorit sa revina, dar in fata salii de clasa incepe sa se panicheze si nu vrea sa ramana. Toate eforturile tale de al linistii par in zadar.

Comunicarea este cea mai importanta. Vorbeste cu educatoarea. Incearca sa o introduci tu pe educatoare , ca pe o prelungire a ta, pentru a oferii siguranta in momentul in care pleci. Discuta cu educatoarele despre o eventuala maniera alternativa de abordare a copilului ( poate modalitatea de abordare din grupa este complet diferita de cea de acasa si este necesara o tranzitie).

Copilul poate sa aiba o zi mai dificila.

O zi de nastere in familie care a amanat somnul cu cateva ore, o durere de burta, sau pur si simplu o zi in care nu vrea sa participe. Fiecare adult are zilele bune si zile dificile, copilul tau nu traieste intr-o utopie, ca atare, va avea zile in care nu se va simtii bine, chiar daca tot ceea ce I se ofera este benefic. Incearca din nou sa comunici. Educatoarea va intelege ca fiecare copil are dimineti mai dificile si va ajuta copilul sa depaseasca aceste momente.

Ce trebuie urmarit la sfarsitul programului?

Reactia care trebuie urmarita la sfarsitul programului este mai simpla. Urmareste daca copilul tau este linistit, daca pare in siguranta, daca exista o comunicare intre copil si personalul care il ingrijeste. Urmareste-i reactiile si pune accent pe cele care reprezinta: incredere, afectiune, atasament. Vei observa foarte usor atunci cand copilul reactioneaza negativ la mediu sau cand isi exprima teama sau nesiguranta.

CE FACEM CAND NIMIC NU FUNCTIONEAZA?

Analizeaza posibilitatea ca acest copil sa se afle in mediul nepotrivit.

Cere feedback-ul educatoarelor. Copii pot fi adaptati la mediu, dar inainte de a face acest lucru, analizeaza situatia. Este aceasta adaptare benefica?Este aceasta adaptare necesara? Daca da, impreuna cu educatoarele, vei reusii sa descoperi o modalitate de integrare. Daca nu, poate copilul tau , are nevoie de altceva. Faptul ca acest copil nu se adapteaza nu reprezinta un esec parental, sau un esec de integrare. Nu toti copii se adapteaza in orice mediu.

Raporteaza propriile tale experiente la aceasta situatie. Probabil nici tu, ca adult, nu ai ramas la primul loc de munca, nu te-ai casatorit cu prima persoana care te-a tinut de mana, si ai ramas rareori intr-o situatie care iti creea discomfort.

Uneori, indiferent de efortul pe care il depuneti impreuna cu educatoarea, copilul pare a avea o problema emotionala mai profunda. Plansul sau nu este cel in care poti sa recunosti frustrarea, sau incercarea de a obtine ceva, ceea ce observ este o deznadejde, si o incapacitate de a isi controla emotiile( capacitate pe care o avea anterior).

Alege mediul adecvat pentru copilul tau si persoanele cu care exista o rezonanta. Ai incredere in ceea ce citesti in copilul tau, si ia deciziile bazandu-te atat pe instinctual tau parental, cat si pe observatiile anterioare, iar rezultatul va aduce o adaptare adecvata copilului tau, intr-un mediu care i se potriveste.

Dr. Sandra O’Connor

Bibliografie:

Bowlby, J. (1988). A Secure Base: Clinical Applications of Attachment Theory. London: Routledge.

Abbott, S. (1992). Holding on and pushing away: Comparative perspectives on an Eastern Kentucky child rearing practice. Ethos(20), 33-65.

Barnard, K., Hammond, M. A., Booth, C. L., Bee, H. L., Mitchell, S. K., & Spieker, S. (1989). Measurement and meaning of parent-child interaction. Applied Developmental Psychology(3), 39-80.

Featured Posts
Recent Posts
Search By Tags
Citeste ultimele articole
  • Facebook Classic
  • Twitter Classic
  • Google Classic