Cum eliminăm accesele de furie ale copilului, fără agresivitate?



Atunci când cunoaștem motivele comportamentului copilului, ne ajută la minimalizarea efectelor negative și la rezolvarea rapidă a problemei.

Ce este un acces de furie? Să analizăm puțin din punct de vedere tehnic acest aspect. Una dintre părțile creierului uman , numita cortexul prefrontal , este cea care reglementează emoție și controlează comportamentul social. Această parte a creierului nu se dezvoltă în general în momentul în care, copii noștrii, trec prin primii ani de gradiniță. Copii trec printr-o perioadă de adaptare, de nou, în același timp, din punct de vedere fizic, sunt “programați” pentru a avea crize emotionale. Cortexul prefrontal are multe roluri printre care și cel de autoreglaj emoțional, dar dezvoltarea lui începe în adolescență timpurie. Ce ne spune acest lucru? Faptul că la această vârstă copiii noștrii au nevoie de noi pentru a învăța cum să își gestioneze emoțiile. Copii jonglează în această perioadă cu urmatoarele aspecte: dezvoltarea unor compețentele lingvistice, adaptarea la mediul social și academic( grădinițe) și însușirea unui comportament adecvat. Cred că și unui adult, un astfel de cumul de sarcini, i-ar provoca anumite accese de furie, ca atare trebuie să înțelegem presiunea pe care acest stadiu în dezvoltare, o exercită asupra unui copil. Ce se intamplă în creier în momentul în care suntem supuși unui stres? Suveranii chimici ai acceselor de furie, cortizolul si adrenalina, tocmai iși încearcă puterile în formare. Copilul expus la stres( care nu trebuie să fie in mod obligatoriu un factor extern), are un stimulent care îi creste nivelul de cortizol din organism, ca atare, furia si excesele de reactțe emoțională, vor fi necontrolate.

Putem în momentul declanșării acestor crize să ne transformăm în personaje de circ, să strigăm, să dansăm, să stăm în mâini, nu vom avea capacitatea de a oprii în mod elegant și plin de demnitate ( așa cum am vrea atunci când ne aflăm în public) aceste “crize.

Prin ce ce “stres” trece copilul tău?

Copilul este animist. În lumea lui, trăiesc pietrele, poveștile, zânele, balaurii. Lumea sa, este complexă și plină de factori pe care noi îi ignorăm în interacțiunile cu ei, pentru ca, noi, ca adulți, am ajuns sa fim orbi față de aceste aspecte. Noi credem că un copil de 4 ani care se uita la Spiderman, nu este afectat de agresivitatea situației că un copil repezit de un părinte obosit, ignorat de colegi intr-o mulțime, nu are o perceptie de proporții a situației. Noi credem ca 20 de copii in grupă sunt mulți? Copilul nostru crede că este o masă de oameni fără sfârșit. Noi credem că drumul în trafic de o ora este obositor? Copilul crede ca este epuizant. Tot ceea ce noi percepem ca problematic, în ochii lor e un capat de lume. Dar trebuie să remarcăm faptul că, ei sunt echilibrați și nu reacționează la toți acești factori pentru că, acești copii, știu, sau speră, un anumit lucru: Părintele meu, adultul de lânga mine, are capacitatea de a rezolva toate problemele. Să nu trecem totuși acum în extrema cealalta, unde vom presupune că lumea este plină de pericole și factori de stres cărora copiii noștrii nu le pot face față. Copiii sunt extrem de rezilienți, dar aceasta nu este o caracteristică pe care putem( sau este indicat) să ne bazam. Faptul că putem face față abuzului, nu inseamnă că este bine să fim expuși. Cum găsim soluții?

Ați văzut probabil de multe ori că atunci când copilului nostru i se ia jucaria, expresia sa se schimbă. Ați văzut cum uneori reactionează atunci când faratele mai mare ( sau surioara mai mică)primește mai multă atenție,( sau alte situații care au determinat o reacție emoțională puternică?).

Cum îi ajutăm să nu reacționeze sau să treacă peste crizele de istericale?

În comportamentul copiilor , s-au determinat 4 tipuri de crize emoționale:

1

Lupta de putere se întâmplă atunci când copilul aude "nu" și nu știe cum să răspundă la asta. Pur și simplu dă-i o alegere. Dacă el vrea să mănânce înghețată înainte de cină, spune-i că poate mânca înghețată după cină. În schimb, dă-i o alegere între cina a si cina b.


2

Crizele pentru atenție. În general, acest tip de crize ar trebui să fie ignorate. Cu toate acestea, tot trebuie să i se răspundă in momentul crizei explicând de ce este ignorat si in ce mod se poate rezolva totul constructiv. Adică : folosește cuvinte , pentru ca eu să te ințeleg și să găsim o solutie. Nu pot să te ințeleg când urlii, te rog, cand te calmezi, explică-mi ce se intamplă, pentru a putea să te ajut.

3

Frustrarea, de obicei, se întâmplă atunci când un copil nu poate face lucrurile pe care le vrea. De exemplu, nu ajunge la o jucărie, a căzut inghețata pe jos, nu poate să obțină ceea ce dorește chiar în acest moment.Pur și simplu, asigurați copilul că ați înțeles de ce e supărat și ajutați-l să rezolve situația, oferind soluții în timp ce îi încurajați să găsească și ei singuri soluții. Nu rezolvați situația pentru ei, facilitați soluționarea.


4

Suprasolicitarea si supra stimularea: apar atunci când copiii mici nu știu cum să facă față senzației de foame, oboseală sau epuizare. Il hranești, il pui să doarmă sau ii gasesti un spatiu mai calm si liniștit( de exemplu daca esti la un eveniment ieși pe hol, doar tu cu el, sau mergi acasă unde se va putea calma) .


Secretele părintelui care are de rezolvat cât mai puține accese de furie?

STAI CALM( Orice s-ar intampla amintește-ți faptul că acet copil trece printr-un stadiu de dezvoltare absolut normal, ca 100% din copii trec prin asta si nu e nimic greșit în ceea ce faci tu ca părinte. )

ASIGURĂ CONFORT( Cu cât mai iubit se va simții copilul, cu atât mai repede va trece peste disconfort.)

ASCULTĂ( Încurajează copilul să comunice verbal dacă este la o vârstă care îi permite acest lucru.)

PLANIFICĂ( Spunei faptul că veți merge undeva mâine, sau că vor fi copii în vizită și trebuie să își pună într-un dulap lucrurile preferate iar cele lăsate afară le vor utiliza în comun)

ÎNTAREȘTE ATAȘAMENTUL( Ia-l în brațe, intinde-te langa el dacă e bebeluș, mângâie-l cânta-i un cântec, ia-l de mână, fă o activitate cu el, uita-te in ochii copilului tău și adu-l aproape de sufletul tău.)

DISTRAGE ATENȚIA( Când crizele pot fi evitate, evită-le.)

NU IGNORA UN COMPORTAMENT POZITIV( Copilul tău a facut ceea ce apreciezi, ceea ce iți dorești să își însușească din punct de vedere comportamental? Laudă-l, spune-i că ai văzut acest lucru si că te bucură. Nu lăsa binele să treacă neobservat.)

Și…aspectul cel mai important, evită crizele de istericale parentale. Da, știi foarte bine că acestea există, și chiar acum probabil esti la încă vre-o criză două de istericale distanță de a pierde controlul. Când simți că nu mai e mult, gândește-te la următoarele aspecte:

• crizele de comportament ale copilului sunt parte din dezvoltarea normală a acestuia. Fiecare copil le are și ele vor trece.


• fă un plan de urgeță: ce faci când apare accesul de furie? Cum ajungi la un loc de liniște și siguranță( nu pentru a plezni copilul fără martori, ci pentru a vă liniști împreună.


• nu te așteapta ca aceste accese de furie să dispara prea curând. Copilul trebuie sa invețe cum să facă față frustrărilor și pentru a învăța acest lucru, el va trece prin situații frustrante, ( din nefericire pentru el și pentru tine).


• evită gândindurile care spun că ești șantajată emoțional de acest copil. Copilul pur și simplu nu știe cum să managerieze emoția.


• umorul ajută în orice situație. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să râzi atunci când copilul are un acces de furie (de fapt, dacă el te vede râzand de el, situația se va inrăutăți). Găsește tu partea amuzantă , mental. Amuza-te la faptul că un copil de 2-3 ani iți poate provoca o astfel de reacție pe când tu , ai reușit să îl naști. Evident, ai o capacitate de rezistență la stres destul de mare :) .


• ignoră părerea și atitudinea altor persoane. Tu nu trebuie sa reacționezi perfect atunci când copilul țipă în mijlocul unei săli aglomerate. Reacția celorlalți va fi subiectivă iar tu trebuie să te concentrezi pe situația prioritară : confortul vostru, nu al celorlalți. Tu esti persoana care știe cel mai bine ce, și de ce trebuie să faci în viața ta . Ai încredere că ceea ce faci este cea mai bună soluțiepentru tine indiferent de numărul de rotații pe care ochii vecinilor le-au făcut în orbite.


• fi mai blânda cu tine. Nu cred că ești un părinte rău atunci când nu reușești să oprești un acces de furie. Nici tu nu trebuie să crezi asta.


• ia o pauză. Dacă simțiți ca ați vrea să loviți copilul, sau să strigați la copilul vostru luați o pauză la propriu. Ieșiți din cameră. Nu va ajuta cu nimic o intervenție agresivă. Rugați soțul, prietenul, vecina, mama, educatoarea să vă ajute . Cel mai eficient și mai bun părinte, este cel care are grijă și de el insuși.

Featured Posts
Recent Posts
Search By Tags
Citeste ultimele articole
  • Facebook Classic
  • Twitter Classic
  • Google Classic