COPIII SI DEPRESIA


Conceptii gresite despre Copii și depresie

Una dintre cele mai frecvente reactii la auzul faptului că un copil poate fi afectat de depresie este: "Dar ce motive are un copil pentru a fi deprimat?" Această afirmație arată faptul ca oamenii au conceptii gresite despre depresie. Depresia nu este doar o stare de tristete tranzitorie sau o melancolie, care poate sa afecteze un idivid in momentele in care acesta trece prin evenimente de viata stresante, cum ar fi pierderea unui loc de munca, terminarea unei relatii, sau incapacitatea de a identifica scopul vietii. Depresia clinica poate semana cu aceste caderi emoționale, dar este omniprezenta, de lungă durată, și poate pune viața celui implicat, în pericol. Acesta stare nu este neapărat cauzată de un eveniment sau starea lucrurilor din viața unui copil. O altă opinie greșită a observatorilor externi este cea că , in copilărie trecem printr-o perioadă lipsită de griji , fără probleme care pot afecta viața noastră sau modul in care ne controlam emotiile. Adulți uită adesea faptul că copiii sunt lipsiți de putere și nu au nici un control asupra propriilor vieți. Acest aspect poate fi frustrant si uneori infricosator.

Cauzele depresiei copilăriei

Este cunoscut faptul că anumiți copii au factori de risc in viata lor, care i-ar putea predispune la depresie sau ar putea declasa depresia. Printre acestea se numără un istoric familial de boli psihice sau suicid, abuz (fizic, emoțional sau sexual), boli cronice și pierderea unui părinte la o vârstă fragedă prin moarte, divorț sau abandon. Cu toate acestea, unii copii prezintă simptome depresive la o vârstă fragedă, înainte de a putea fi determinate de acesti factori .

Depresia in cazul fiecarui copil are un aspect individual, iar sursele si cauzele determinante sunt proprii persoanei implicate. Depresia ar putea fi chimică, cauzata de factori psihologici, sau o combinație a celor două aspecte mentionate. Identificarea bolii și tratarea acesteia este mai importanta decât cauza.

Exista un procent ridicat de diagnosticare a depresiei la copiii, ceea ce poate sa insemne ori ca in societatea noastra copiii sunt expusi factorilor de risc, ori ca se acorda prea usor un diagnostic de depresie, in cazuri in care copilul trecea doar printr-o perioada normala de dezvoltare, dar dificultatea cu care acesta se adapta lamanagerierea vietii cotidiene au determinat aparitia unui sentiment de panica intre adultii prezenti. Adultul este cel care este responsabil de identificarea depresiei in cazul copilului. Copiii nu au capacitatea de a manifesta ingrijorarea fata de propria siguranta intr-un mod rational, in general, modul in care copilul reactioneaza la ceea ce identifica a fi un pericol, este intr-un mod pe care, cei din jur, il pot identifica gresit, ca o conditie psihologica necesitand tratament. Este important sa fim extrem de atenti la ceea ce a influentat aparitia acestui tip de manifestare in copilul nostru, in cazul in care sursa este prezenta, activa si nu dispare o data cu inceperea tratamentului( terapeutic sau chimic), sansele de a elimina aceste manifestari sau de a le diminua, este foarte scazuta.

Ca și în cazul depresiei la adulti, diagnosticul de depresie la copii nu este la fel de clar si bine determinat ca și pentru alte boli. Nu există nici un test care poate sa ne ofere o garantie irefutabila a faptului că o persoană are depresie, cu atât mai puțin de a identifica cauza (cauzele). Exista intr-adevar nenumarate maniere de testare pentru a determina daca exista simptomatologie, insa aceste teste sunt subiective, si reflecta in mare masura starea de moment a persoanei intervievate. Elemente ale depresiei se pot determina prin utilizarea unor teste in care raspunsurile sunt cuantifiabile( de exemplu MMPI), insa toate aceste teste, ne ofera o imagine generala a starii pacientului, urmand a fi determinat prin interviu si observatie, daca avem cu adevarat un potential diagnostic. In cazul unui adult, diagnosticul este mai simplu de determinat, deoarece adultul are capacitatea de auto prezentare, insa, in cazul diagnosticului unui copil, in mare masura trebuie sa ne bazam pe observatie si pe feebdback-ul adultilor implicati, reprezentarea copilului fiind de multe ori o proiectie a reprezentari si observatiilor adultilor. Copiii indepplinesc adeseori rolurile pe care noi, ca adulti I le atribuim, de aceea in cazul unor diagnostice de dispozitie si comportament( in cazul copiilor si nu numai), ridicitatea si acuratetea unui diagnostic acordat la prima intalnire cu un specialist, este dubitabila.

Semne si simptome

(NOTA: Acest articol nu este un instrument de diagnostic, daca suspectati posibilitatea existentei unei depresii, cel mai bun determinant este vizita la specialist.)

Studii recente indica faptul ca multe dintre cele mai importante simptome ale depresiei la adolescenti si adulți este anhedonia (incapacitatea de a avea experiente pozitive sau ed a participa in activități în mod normal placute de catre individ), tristețe și iritabilitate, nivel redus de energie, schimbările recente în nivelul de energie, stima de sine scazuta, episoade de plâns dese, dificultatea de a manifeesta bucurie in aspecte ale vietii de zi cu zi, etc.

Cum putem identifica o potentiala depresie puerila:

• De la naștere până la vârsta de 3 ani: Depresia poate fi reflectatata în probleme de alimentatie, incapacitatea de a prospera, care nu are nici o cauză identificabilă de natura fizică, accese de furie, lipsa de manifestari ludice, apatie, și exprimarea extrem de redusa a sentimentelor pozitive.

• Varsta 3-5: Iritabilitate, tristete generala, lipsa de interes in joc imaginar, fobii și temer exagerate, întârzieri sau regresii în etapele de dezvoltare importante, comportament non participant, refuz in alimentatie, probleme cu somnul, episoade de plans dese si nedeterminate de factori externi

• Varsta 6-8: își exprimă vag somatizarile fizice,pot manifesta un comportament agresiv, se poate observa un atasament excesiv fata de unuil dintre parinti, non participarea in jocuri sau activitati care le prefera anterior, o stare generala de tristete si apatie, crize de plans si de iritabilitate nemotivate de factori externi sau fizici, evitarea interactiunilor cu oameni noi și provocări etc.

• Varsta 9-12: potentiala ideatie morbida sau suicidala, insomnie, alimentatie deficitara, crize de plans si iritabilitate, comportament care poate sa determine autoflagelarea, anhedonia, lipsa de comunicare cu prietenii si parintii, retragerea din viata sociala si din cadrul activitatilor care le provocau stari de fericire si placere anterior,refuzul de a merge la scoala, modificari constante ale dispozitiei etc.

Doar pentru că un copil prezintă unele sau chiar toate aceste caracteristici nu înseamnă neapărat că acel copil are o tulburare depresiva. Când aceste semne și simptome sunt prezente, în special în cazul în care simptomele sunt severe și / sau persistă cele mai multe ori pentru o lună sau mai mult, este important ca acest copil sa fie evaluat de un profesionist in domeniu, entru a determina daca copilul are alți factori de risc si pentru a stabilii modalitatea de abordare din punct de vedere al tratamentului. Diagnosticarea precoce si tratamentul , fie acesta psihoterapeutic sau psihiatric, poate uce sau elimina episoade depresive, ajuta la evitarea episoade viitoare, și te in majoritatea cazurilor o masura de preventie a rezultatelor potential periculoase, cum ar fi eșec școlar generalizat, auto-mutilare, sau sinucidere.

Există două tipuri de depresie: depresia majoră și tulburari distimice. Depresie majora durează cel puțin două săptămâni și pot să apară de mai multe ori de-a lungul vietii copilului . Copilul dumneavoastră poate avea depresie majora dupa un eveniment traumatic, cum ar fi moartea unei rude sau a unui prieten. Distimia este o formă mai puțin severă, dar cronica de depresie, care se diagnosticheaza atunci cand este prezenta pentru cel puțin doi ani.

Ce pot face parintii

  • Cunoașteti copilul și prietenii copilului dumneavoastră.

  • Fiti implicati în mod activ in relatiile cu școala, grădiniță, sau in program de zi de zi a copilului dumneavoastră.

  • Fiti un exemplu in managerierea emotiilor , o data cu partea teoretica ,aratandu-i modurile in care se poate raspunde la situatii de stres.

  • Identificati semnele depresiei si monitorizati situatia daca aveti doar suspiciuni

  • Asigurati-va de faptul ca se mentine un ritm de viata activ al copilului dumneavoastra.

  • Asigurati copilul constant de faptul ca ii sunteti sprijin si ca este iubit.

  • Explicati copilului ca depresia poate fi depasita, si ca il veti ajuta impreuna cu cei din jurul sau, sa o depaseasca.

  • Nu faceti copilul sa se simta vinovat pentru ca trece printr-o perioada dificila.

  • Colaborati cu terapeutul copilului dumneavoastra.

  • Ajutati copilul sa isi restabileasca stima de sine, explorand impreuna cu el complexitatea sa individuala si ajutandu-l sa isi aprecieze calitatile si sa se valorifice.

  • Fiti un sprijin, un ghid, nu un critic , in viata copilului dumneavoastra.

Featured Posts
Recent Posts
Search By Tags
Citeste ultimele articole
  • Facebook Classic
  • Twitter Classic
  • Google Classic